Manastirea Sfantul Gherman
X

Viata Sfantului Gherman din Dobrogea

Marime Font: A+ | A-

sf-gherman-din-dobrogea_f8390752c81355

-SINAXAR-

În luna Februarie, în ziua douăzeci şi nouă,

pomenirea Sfântului Cuvios Gherman din Dobrogea,

chip de virtute şi desăvârşire creştină

Sfântul Gherman din Dobrogea s-a născut din părinţi străromâni în acelaşi sat în care s-a născut şi Sfântul Ioan Casian, în părţile Casimcei din nordul Dobrogei, către anul 368. Părinţii şi strămoşii săi erau creştini de multe generaţii. Ştiind noi de la scriitori bisericeşti de recunoscută vrednicie, precum Eusebiu de Cezareea, că prin părţile sudice ale Daciei strămoşeşti, adică chiar prin locurile în care s-a născut Sfântul Gherman, a propovăduit credinţa creştină Sfântul Apostol Andrei, cel dintâi chemat de Mântuitorul la apostolie, ne ducem cu gândul la faptul că strămoşii acestor doi sfinţi străromâni, Casian şi Gherman, au primit botezul credinţei creştine chiar de la Apostolul Domnului sau de la cei creştinaţi de el.

Acest tânăr a învăţat la şcoală, împreună cu Ioan Casian, cu care s-a împrietenit, rămânând legaţi sufleteşte pentru toată viaţa. Tot împreună vor fi făcut şi studii mai înalte în vreuna din cetăţile vestite ale vremii din Imperiul bizantin. Împreună au mers la oaste şi, apoi, din dragoste pentru Hristos, Căruia au vrut să-şi dăruiască toată fiinţa lor, s-au hotărât să îmbrăţişeze viaţa monahală, intrând într-o mănăstire care va fi fost nu departe de locurile natale. Acolo îşi va fi făcut Sfântul Cuvios Gherman ucenicia, învăţând cu sârguinţă cele despre Dumnezeu şi despre mântuirea sufletelor, şi nevoindu-se spre desăvârşirea asemănării cu Hristos.

În dorinţa lor de desăvârşire, cei doi au pornit în căutarea de modele vii de sfinţenie. Au întreprins mai multe călătorii la diferite obşti monahale şi sihăstrii din Siria, Palestina şi Egipt, unde au avut îndelungi convorbiri duhovniceşti cu părinţii din chinovii şi din pustie, împreună cu care au şi vieţuit mai mulţi ani. De la dânşii au învăţat căile desăvârşirii şi virtuţile cele înalte. Îndeosebi, s-au deprins cu rugăciunea neîncetată, în smerenie şi în ascultare, ajungând vestiţi printre părinţii pustiei şi înaintând până la înalte culmi de înţelepciune şi de sfinţenie. Acolo, nu conteneau însă a mărturisii pustnicilor marea iubire şi dorul lor după liniştea locurilor în care s-au născut, au crescut şi au deprins tainele trăirii credinţei creştine.

După ce şi-au umplut sufletele de frumuseţea vieţii celei retrase departe de ispitele lumii, şi după ce şi-au întărit puterile până la măsura de a putea fi folositori şi altora, s-au întors spre Europa, în care se născuseră, cu gândul de a scrie şi împărtăşi cele văzute şi învăţate de la părinţii cu viaţă îmbunătăţită din pustie, celor doritori de desăvârşire şi de a întemeia noi aşezăminte mânăstireşti. Acest lucru îl va face Sfântul Ioan Casian, care va întemeia mânăstiri de călugări şi de călugăriţe la Marsilia, Franţa de azi, iar Sfântul Cuvios Gherman va îmbunătăţi viaţa monahală în Dobrogea. Plecând din Egipt, cei doi s-au oprit mai întâi la Constantinopol, unde arhipăstorea Sfântul Ioan Gură de Aur. Sfântul Gherman a fost hirotonit de către acesta preot, iar Sfântului Ioan Casian a fost hirotonit tot atunci diacon. Aceasta se întâmpla pe la anul 400. Amândoi au apărat prestigiul şi nevinovăţia marelui ierarh, Sfântul Ioan Gură de Aur, persecutat de mai marii de la Constantinopol şi exilat pentru că îi chema la o viaţă creştină mai bună şi mai adevărată. În anul 403, Sfântul Gherman a participat la Sinodul de la Stejar, ca apărător al Sfântului Ioan Gură de Aur, iar în anul 405, împreună cu Sfântul Ioan Casian, au adus la Roma, papei Inocenţiu, o scrisoare a clerului şi poporului dreptcredincios din Constantinopol, tot în apărarea Sfântului Ioan Gură de Aur.

Sfântul Ioan Casian a scris mult despre prietenul său Gherman, numindu-l „Sfâtul Părinte Gherman’’, în cartea sa ,,Convorbiri cu Părinţii din Pustie’’. Tot Sfântul Ioan Casian ne-a păstrat, în scrierile sale, cuvinte duhovniceşti ale Sfântului Gherman, care, de atunci şi până azi, hrănesc sufletele căutătorilor de Dumnezeu şi de desăvârşire creştină. Chip de mare dascăl în tainele şi căile desăvârşirii ortodoxe, model de viaţă curată şi de nevoitor în post şi rugăciune neîncetată, Sfântul Gherman a fost un întelept al vremurilor de formare a poporului român şi i-a dus numele departe de meleagurile noastre, ca pe un nume de cinste şi de virtute creştină.

A trecut în Împărăţia drepţilor la Roma, către anii 405-415, înaintea Sfântului Ioan Casian. Cu ale cărui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnzeu, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi păcătoşii.

La data de 20-21 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea Sfântului Cuvios Gherman din Dobrogea, cu data de prăznuire la 29 februarie.

Amin.

Theme by Claudiu